Odontologia este specialitatea stomatologică ce tratează leziunile carioase și cele necarioase - fracturi, distrofii, leziuni de uzură dentară. Această terapie de restaurare dentară este o latură a proteticii care restabilește integritatea dinților naturali. Restaurările protetice pot fi directe - obturațiile, sau indirecte - unidentare și pluridentare (încrustații, coroane, punți).

În mod frecvent, dinții sunt distruși de carii. Acestea penetrează structura dintelui și duc la modificări anatomice la suprafața lui. Modelarea suprafețelor dinților este importantă, atât din punct de vedere funcțional cât și estetic. Daca nu se realizează reconstituirea anatomică a dinților, apar deficiențe în ocluzia pacientului și implicit în masticație.

Cu cât leziunea dintelui este descoperită mai devreme, cu atât cresc șansele ca dintele să rămână cât mai aproape de forma inițială, fără a mai fi necesare intervenții de odontologie majore. Astfel că, se recomandă controalele periodice pentru depistarea schimbărilor, prevenirea și tratarea cariilor în faza incipientă.

Procedurile de restaurare odontologică pe care le utilizăm:

• Obturații metalice;
• Obturații fizionomice;
• Încrustații sau obturații indirecte - Inlay și Onlay (coroană parțială);
• Fațetări;
• Coroane și punți dentare.

Obturații directe fizionomice

Obturațiile directe - plombe - sunt restaurări protetice prin care se redă fizionomia și funcționalitatea dintelui cariat, cu fracturi minime, sau alte tipuri de leziuni. Se numesc directe deoarece materialul de obturație este aplicat și modelat direct în cavitate. Obturațiile fizionomice sunt realizate din materiale ce au aceeași culoare ca dintele natural.

Încrustații fizionomice

Încrustațiile fizionomice sunt restaurări fixe indirecte, care refac coroana dintelui. Acestea au culoare și structură asemănătoare smalțului natural, astfel încât nici nu pot fi deosebite de restul dintelui.

Obturațiile indirecte au o manoperă mai complicată, sunt mai rezistente și se lipesc mai bine decât cele directe, fapt ce se reflectă în costul procedurii.

Inlay-urile și Onlay-urile oferă o soluție reparatorie bine fixată, mai rezistentă și cu durabilitate mai mare pentru cariile dentare sau problemele similare.

Restaurări speciale numite Inlay si Onlay sunt folosite pentru a reconstitui integritatea dinților laterali care au destrucție medie sau mare datorita cariilor dentare. Mai pot fi folosite și pentru restaurarea dinților fisurați sau fracturați, doar dacă destrucția lor nu este într-atat de severă încât să necesite realizarea unei coroane.

Avantaje

Inlay-ul cât și Onlay-ul sunt realizate computerizat pentru a se potrivi perfect zonei tratate, pregătirea dintelui va fi minimală iar dintele va fi mai ușor de curățat decât în cazul unei coroane dentare.

Atât Inlay-ul cât si Onlay-ul dentar oferă o mai bună acoperire a cavității dentare.

Inlay-ul cât si Onlay-ul reprezintă materiale estetice restaurative stabile în cazul tratamentului cariilor, întărind dintele tratat prin păstrarea unei părți mult mai mari din structura dentară sănătoasă, ajutând prin aceasta longevitatea funcționalității dintelui.

Fațetele dentare

Fațetele dentare sunt lucrări protetice dentare care acoperă doar parțial dintele, procedeul fiind astfel mai puțin invaziv față de îmbrăcarea dintelui cu o coroană.  Fațetele directe sunt realizate dintr-un material rășinos de culoarea dintelui.

Restaurarea poate fi realizată într-o singura ședință și este deseori folosită pentru a repara o ciobire mai mică a unui dinte sau pentru a face îmbunătățiri estetice la câțiva dinți. De obicei, restaurarea necesită foarte puțin sau deloc reducerea dintelui sau anestezie.

Fațetele pot fi aplicate în următoarele situații:

• dinți cu anomalii de formă - dinți nanici, fracturi de unghiuri, dinți scurți;
• corectarea unor anomalii ușoare de poziție - dinți rotați;
• dinți cu discromii - discromie tetraciclinică în care albirea nu are efect;
• pentru închiderea spațiului în cazul dinților cu diastemă (strungăreață).

Coroanele

Coroanele sunt folosite în cazurile în care structura dintelui este deteriorată întegral și nu mai poate fi reparat prin obturații fizionomice. Structura dintelui se poate degrada din mai multe cauze:

• decădere dentară;
• fracturi în urma accidentărilor;
• tratamente de canal în desfășurare;
• poate fi considerată ca o îmbrăcăminte, deoarece ea va acoperi sau înlocui parțial sau integral, dintele vizibil în gură.